Scurta istoria a amnarului

Denumirea de amnar vine din limba latina, de la termenul ĭgniarium - materie inflamabilă si manuale-manual, si a inceput sa fie folosit inca de la inceputurile epocii fierului, deci de aproximativ 3500 – 4000 ani. La inceput, el reprezenta o bucata de fier, o bucata de cremene/silex si ceva iasca. In acest articol o sa va povestesc cate ceva despre amnarul modern care a aparul foarte recent si necesitatea lui in drumetii.

Amnarul modern este un aliaj format din 6 metale cu magneziu, au mai aparut si alte tipuri dar cel mai folosit este cel bazat pe magneziu si eu pe care il folosesc, acesta dezvolta la frecare 3000 grade pe scanteie, in mod normal nu este folosit ca mai avem prin geanta o bricheta, un chibrit, dar ce facem in cazul in care bricheta si chibritul sunt unde? Simplu! Folosim un amnar, deoarece el va dezvolta scanteia chiar daca este umed.

Personal chiar iau 2-3 amnare la mine si ele se prezinta cam asa: o bratara paracord care este echipata cu amnar, busola si o mica pila pentru scanteie, amnarul clasic de marime standard si eventual un briceag cu amnar in maner,. Pana acum nu l-am folosit decat intr-o singura situatie, atunci cand a fost esential, dar in general il folosesc numai pentru placere sau scop educativ. 

Ca o concluzie, am observat cat de usor este sa faci un foc cu el, inclusiv in conditii de ploaie si din acest motiv isi face prezenta in trusa de calatorie non-urbana in mod obligatoriu ca de nu se stie niciodata cum ne schimbam planurile intr-o drumetie si va trebui sa petrecem ceva clipe minunate cu cei dragi in jurul unui foc. La fel de usor este sa aprinzi un aragaz portabil sau butelie cu arzator ori o spirtiera cu alcool. O scanteie si gata!

        Si dincolo de toate aceste specificatii tehnice si performante, sa aprinzi focul cu un amnar este o experiente aparte. O satisfactie aparte, fata de un clasic chibrit sau bricheta.